DUMNEZEU vrea să spună câteva CUVINTE (I)

Gata, mergem la Maria! Eu, Mutelcă, Prăpăd și Cherpedin! Maria nu stă departe! De fapt, Maria nu stă! Maria ghiceşte-n Cărţi! Ghiceşte mai bine decât autorii acestora! Însă, la urma urmei, ce-nseamnă să-i ghiceşti cuiva în Carte/Cărţi? Oare ce să-mi „vadă” în „Donul liniştit”? Să-mi aducă aminte că nu-i bine ce a făcut Armata Roşie? Ori că nu-i bine ce a făcut Armata Albă? Să-mi spună că Mihail Şolohov ţine cu „Ursul”? Că războiul este/poate fi o „Lege a Progresului”, cum cu poftă au „mâncat” şi încă mai „mănâncă” marii fabricanţi de Arme ai Nenorocitei Planete numite Pământ? Să-mi atragă atenţia la „Vitejie” şi „Tristeţe” şi „Grozăvie”?... Totuşi, în pofida cestor certitudini, nu-s în stare să renunţ la „ritualul” cătării în Cărţi, pe care Maria-l desfăşoară şi-l înfăşoară cu „farmec” şi „dibăcie”, cu „aerul” şi cu „aplombul” unei Alcătuiri Copleşitoare! Maria ştie să inducă senzaţia netă că a participat, că a fost Eroină în tot ce ghiceşte! Parol, îmi vine să cred că Maria NU GHICEŞTE, CI ŞTIE!
Da, nu stă departe! Stă pe stradela ”Ion Creangă”, la numărul 13 A/bis! Cu „Soarta unui om” sub braţ, Moş Ion Mutelcă pare că abia aşteaptă să audă „ce” şi „cum” nu a „observat” autorul romanului, adică acelaşi Mihail Şolohov! Nici tovarăşul Costică Prăpăd nu pare „calm”! Oare ce speră să afle de la Maria mai mult decât că Dostoievski narează o crimă şi urăşte burghezia/capitalismul? Ce să afle mai mult decât că Raskolnikov ucide o cămătăreasă nu pentru bani, neapărat, ci pentru că nutreşte o uriaşă desconsiderare pentru astfel de gunoaie/afacerişti? Dar moş Vasile Cherpedin ce pupăza vrea să mai ştie despre drama familiei Moromete? Că doar Maria nu-i mai ţărancă-n Marin Preda şi-n principii şi-n atitudini şi-n trăiri decât el?!
Sigur că da... sunt exact 12 ore şi 13 minute când batem la poarta Ghicitoarei! Şi batem toţi! Şi batem! Şi batem!... Dar nu apare Nimeni şi Nimic!... După un sfert de ceas de bătaie ca la poarta unei Absenţe, începem să intrăm la bănuieli, să ne facem griji, să ne uităm cu frică-n ochi, să ni se accelereze imaginaţia! Chiar ne huruie gândul că s-a întâmplat Ceva ciudat/cumplit! Că, din câte ştim, Maria nu face „glume” dintr-astea, nu se ţine de şolticării, nu-şi ţine „clienţii” în suspans, indiferent că-s „programaţi” ori „întâmplători”!... Toţi dăm din umeri şi ridicăm sprâncenele a nedumirire, a nepricepere, a pericol, a „ce trebuie să facem”! Dar nici unul nu scoate o glasnică măcar!... Prăpăd Costică se holbează la Cherpedin Vasile, la Mutelcă Ion, la Subsemnatul!... (Stai să te cruceşti!)

Divina Tragedia, Colecție
NEC PLUS ULTRA, Colecție