Alarmă sub Carapace (în căutarea timpului pierdut...după Marcel Proust)
Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou”
(!) chiar văd lumină, iese fum, dar nu răspunde -
o fi dormind? n-o fi acasă? nu mă vrea? -
zadarnic strig, ies clipe lungi şi muribunde
şi-mi plâng pe umăr, fără vorbă, uite-aşa (!)
(!) vine un om, l-întreb frumos - trece şi tace,
nici el nu ştie? ori nu vrea? - e-n lacrimi tot
şi se ascunde sub un fel de carapace,
de parc-aş fi-un străin murdar, parc-aş fi mort (!)
(!) mai vine unul - şi el plânge, şi el trece -
nimeni nu spune - ori nu ştie?! - unde-o fi!? -
mă uit la cer şi la pământ: ce lume rece,
mă simt şi strâmb, şi-ndepărtat, şi s/pus la gri (!)
(!) strig la lumină, strig la fum, mă uit încoace,
mă uit încolo - mai am timp?! - strig şi ascult:
toţi se ascund n-aceeaşi falsă carapace
şi cred că-s vii... dar eu îi văd muriţi de mult (!)
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.