NE/MURIRE PE DOI CAI (o/raţie de seară...pentru doamna Adela Barbu)
Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) doamna mea, zi bună s-ai/ ca o nuntă pe doi cai!
sărutări nenumărate/ şi un mire cumsecade,
s-o înveţe pe mireasă/ cum cad fluturii pe casă
când mai plouă, când mai ninge/ şi când lacrima i-nvinge!
să-l înveţe cum se cade/ în sclavii şeherezade
când nu poate să priceapă/ cum că moartea nu-i degrabă,
cum ar vrea... (şi ea!)... să ai/ numai nuntă pe doi cai (!)
(!) s-ai zi bună, doamna mea.../ rochie lungă şi grea!
mirii toţi din lumea mare/ să se mire şi s-o care,
da, cu mâinile-amândouă,/ chiar de ninge, chiar de plouă,
chiar de mor până la nuntă!.../ cine, oare, mai ascultă?
cine, oare, mai aşteaptă,/ pur şi simplu, viaţă-n şoaptă?
cine, oare, mai pricepe/ că oricând putem începe
nuntă pe picior de plai:/ ne/murire pe doi cai (?!)
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.