DOUĂ ARII (și două inimi alăturate)
Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
Motto:
”se surpă dorul - marginile lumii (menghine reci) s-apropie de mine -
iar vine toamna, iarăși mor salcâmii, dar panta rhei tot panta rhei rămâne”
(Iolanda Cremene)
(!) simt inima morţii cum bate alături de inima mea,
şi-aud căprioara cum fuge spre moarte oricum, undeva (!)
(!) şi-un lup mai aud şi-i văd ochii prin bezn-alergând în zigzag -
ce fugă-i pe Aria Foamei... şi stau şi mă-ntreb ce să fac (?!)
(!) mă tem că pe Aria Foamei - zi, noapte, mereu, peste tot
doar moartea-i stăpână şi lege, şi n-are nici sud şi nici nord (!)
(!) mă tem că pe Aria Vieţii - sub semnul etern "panta rhei" -
rămâne doar inima morţii bătând până când... şi a ei (!)
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.