BĂTĂI de CONSOLARE (despre cheia sol)

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”

(!) oricât ar fi de lungă sau scurtă ceastă Cale,
oricât ar fi de strâmbă ori dreaptă, nu socot
să-i tulbur ne/dreptatea, să-i umblu prin metehne –
io-s cel ce cată Cheia, nu-s domnul Supra/Tot (!)
 
(!) nu-i scad Eternitatea, nu-i cresc Vremelnicia,
nu ştiu dacă-i Minciună, nu ştiu de-i Adevăr –
e gaură de vierme?!...sunt vierme şi rod mărul
fără ieşire...până nu mai rămâne măr (!)
 
(!) și bat la câte-o poartă, ori uşă, ori fereastră
care-mi răsar în Cale – ispite şi-ncercări –
dar nu-mi răspunde nimeni – şi cui să cer iertare
prin ceste goluri pline cu trecătoare stări (?)
 
(!) mai văd câte un vierme rar şi flămând ca mine,
căutător prin mărul frumos, aproape gol –
pun lacăt şi la Viaţă, pun lacăt şi la Moarte,
le strâng pe amândouă...şi plec în Cheia Sol (!)

NEC PLUS ULTRA, Colecție
Divina Tragedia, Colecție