Cosânzeana din Braniștea (pentru Maria Alexandra Ichim, o frumoasă/isteață de basm)
Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) eu sunt făt-frumosul
din lacrima zmeului rămas singur pe câmpul de luptă
și tare necăjit
că poveștile copilăriei sunt din ce în ce mai rare,
iar ileana cea cosânzeană caută locul
în care s-au scris și s-au citit
cele mai curate/răscolitoare amintiri
de pe meleagurile moldovei noastre
fără pereche, răbdătoare, descântătoare, nemuritoare (!)
(!) eu sunt făt-frumosul
care îngrijește zmeul să nu moară de singurătate,
care-i răsare luna în fiecare seară,
care-l învață să nu uite nicicând
cât de senine și cât de curate
au fost zilele și nopțile copilăriei noastre
când eram împreună
dincoace de lumea cealaltă
și fiecare om credea, voia și știa să spună:
a fost odată ca niciodată,
eu sunt făt-frumosul care o să te dăruiască la o floare (!)
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.