Amintiri de pe Scara Oschi (VIII)

Da... iată, am ajuns la intrare în/pe Scara Oschi! Și nici nu/mi vine să cred că-i Liniște! Mai degrabă-mi vine să cred că am greșit scara, clădirea, cartierul, orașul, țara! Că asemenea Clipă de Liniște este cel puțin bizară pe un meleag ticsit cu analfabeți fătați de țața Demos Kratos!... Mă rog, să fie într/un Ceas bun această Clipă de Liniște - îmi zic bucuros și crucindu-mă cum n-am mai făcut-o niciodată în 23 de ani!... Însă-mi dă ghes temerea că bucuria-mi este prematură, că nu poate exista astfel de noroc pe Scara Oschi! Pe alte scări și în alte blocuri deja asaltul imbecililor e-n toi, deja împrejurul se face bucăți și felii și ciozvârte, după cum vrea gustul/pofta fiecărui schizofrenic școlit în instituții pline cu semidocți, plagiatori, cu ipochimeni/impostori/oportuniști a căror EDUCAȚIE FRUGALĂ - cum devastator zice Andrei Pleșu - nu mai poate fi oprită din răspândire, face prozeliți, molipsește inevitabil! Decibelii rezultați din încrucișarea descreieraților cu instrumentele lor "performante" fărâmițează aerul, hohotesc aidoma unor ENTITĂȚI ALE DISTRUGERII ÎN MASĂ, adicătelea taman ce se vede și ce se aude pe ordonata și abscisa ultimilor 33 de ani în Sufletul și în Trupul bietului Galați, vai de maica și de taica istor coordonate ajunse pe vajnica mână a zărghiților, a "renovatorilor" dereglați la "mansardă", a-"ndemânaților" ucigași de LINIȘTE, de tot ce se mai numește SĂNĂTATE A CELOR DIN JUR!
Da... iată, sunt gata să intru în/pe Scara Oschi! Scara-i singură! Oschi nu știu pe unde umblă! Cred că dă vro mână de ajutor pe Scara Richter, Mercalli ori pe alte și alte Scări unde alde Michiduță sunt deja trecuți în solda fiecărui locatar care a tăiat/bortelit/distrus și încă mai taie/distruge... PENTRU CĂ I SE PERMITE!
Da... Oschi lipsește, dar îi simt prezența, îi aud respirația sacadată, îi simt și-i intuiesc "dragostea" pe care și-o nutrește pentru mine, pentru cei ca mine! Da... intru și urc pe trepte, că liftu-i înțepenit printre etaje! Urc și/ncerc să-mi pun la punct convingerile/amăgelile legate de această Liniște stranie, încerc să mă adun și să mă scad funcție de APARENȚĂ, funcție de cest incredibil MOMENT! Da... intru și aud un plâns de copil, un plâns dinspre care ajunge la mine atâta și atâta NEVINOVĂȚIE!... Realizez: acest plâns nu-i de copil crescut pe Scara Oschi! Realizez: plânsul se aude din blocul alăturat, de pe Scara Sarsailă! Mă-ntorc, ies val-vârtej și mă-ndrept spre plâns!... O mamă vrea să-și adoarmă copilul! Dar zgomotu-i dantesc! O întreb: "de ce nu chemați Poliția să-l oprească pe dement?" Răspunde: "FIINDCĂ ȘI  NOI AM FĂCUT LA FEL!"
Divina Tragedia, Colecție
NEC PLUS ULTRA, Colecție