Doi Oameni (dosarele XYZ)
Din colecția „Cele mai triste poezii rămase tablou”
Uite: văd un om fără picioare.../ stă şi tace într-un cărucior...
lângă el, pe bancă, o femeie/ naltă stă picior peste picior!
Uite: omul ăsta nici nu cere.../ nici nu am să-i dau măcar un leu...
cer femeii să mă împrumute,/ până mâine, pentru omul meu!
Uite: bate vântul, văd că bate/ dinspre om spre mine, poate-aud
ce înseamnă să nu ai picioare/ nici măcar de frasin sau agud!
Uite: n-am ce zice, n-am ce face.../ nici femeia asta n-are bani...
merg la ea, zadarnic...şade fixă.../ este oarbă, râde sub castani!
Uite: ce frumoasă-i şi cum râde/ mai curat ca mine...parcă nu-i,
la un capăt al nenorocirii,/ lângă omul ei, femeia lui!...
Uite: mă întorc în altă ziuă,/ să le duc un leu şi un ziar...
nu mai sunt, abia îi văd în zare,/ coborând, încet, din calendar!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.