Aglomeraţie pe Scară (dosarele XYZ)

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou”

(!) dacă mai vrei să înţelegi/ cum se sfârşeşte şi cum cade,
vino încoace, nu-i târziu.../ dar e frumos...ne/numărate
ne/dumeriri stau mărturie/ din răsărit până-n apus,
la cum să fii pe astă scară:/ drept, ascuţit, scalen, obtuz,
la cum să urci, dacă urcare/ nădăjduieşti şi crezi că poţi
când ştii şi vezi un fel de mână/ cum stinge razele în roţi,
cum nimiceşte josul/susul,/ smulgând fuştei după fuştei,
cum se întunecă-n afară,/ dar şi-n adânc, splendoarea ei (!)
 
(!) sau să cobori, dacă mai ai/ ochi de ajuns în coborâre
şi dacă mâna cea de sus/ ori cea de jos mai vrea să vâre
fuştei după fuştei în urmă/ şi înainte, printre drugi,
şi să pricepi ce spune unghiul/ în care eşti, din care fugi
când cea-ncăpăţânare naltă/ porneşte razele în roţi,
când toţi se bulucesc pe scară,/ însă ajunge pentru toţi,
dacă pricep cum se sfârşeşte/ şi cum se fac nisip, neant
cest răsărit şi-apus pe care/ scuipi sec, hulpav şi delirant (!)

NEC PLUS ULTRA, Colecție
Divina Tragedia, Colecție