CUVINTELE MELE (despre retorica fântânii cu gura în jos)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

Motto:
"iar câinele, prieten bun cu luna,/ ham! ham! păzeşte fluierul de os -
tot mai bătrân, ion sapă întruna/ fântâni adânci, cu gurile în jos"
                                                                             (Iolanda Cremene)

(!) cuvintele mele pe cine regretă
când lumea dansează în raiuri precare
şi-şi scrie iubirea măruntă cu cretă
pe ziduri, pe zgomot, pe ape murdare (?)

(!) pe cine înalţă cuvintele mele
când lumea petrece în iaduri şi-şi strigă
copiii să urle, să scuipe la stele,
să-şi târâie dorul prin beznă şi frică (?)

(!) pe cine coboară aceste cuvinte
din susul, din josul, din lungul, din latul
acestui Nimic poreclit Înainte
şi zis Înapoi, printre care Păcatul
e rege şi sclav peste Tot... când, aseară,
o lume îmi calcă pe suflet şi, mâine,
îmi sfarmă descântecul scris din vioară
şi ultimul ham!... de la ultimul câine (?)
NEC PLUS ULTRA, Colecție
Divina Tragedia, Colecție