FLORENTINA TUTUN (IV)

Eu, Florentina Tutun, în anul trei la liceul "Sfânta Filofteia", am spus că-i mai acord o şansă amicului meu ? Am spus!
Mi-a promis că citeşte codul manierelor elegante? Mi-a promis! A zis c-o să fie atent cu mine, mai atent chiar decât Nabucodonosor cu Semiramida? A zis! I-am jurat mamei că o să fac şi o să dreg, numai să fie şi ea mulţumită sufleteşte de izbânda mea sentimentală? I-am jurat!...
Sigur că da!... Aşadar, iată-mă pe stradă, iar, cu sportivul meu automat, la o plimbare de acomodare, la un fel de revenire după canonada cu scuipatul de ieri, la un fel de lucrare de control la cuvânt după atâtea şi atâtea promisiuni. Mergem foarte încet, în tăcere. O tăcere aproape materială. Poţi să te sprijini de ea, nu alta. Poţi să iei tăcerea şi s-o faci caier. Şi s-o torci. Şi s-o faci ghem. Şi s-o înfăşori şi s-o desfăşori cu vârtelniţa. Şi s-o pui pe mosoare. Şi în suveică. Şi s-o dai la război. Să ţeşi pânza tăcerii. Pânza liniştii. O linişte de pânză. O linişte de pânză de păianjen. Cu tot cu păianjen!
Sigur că da! nu-i aşa că o pânză de păianjen cu tot cu păianjen inspiră tăcere totală, împrăştie linişte fără cusur, deşi-i o linişte dătătoare de fiori?... Uite, mă uit la tăcerea deasă a prietenului meu şi constat că el chiar seamănă cu un paing bine prins în propria-i plasă, în pânza despre care tocmai gândeam cu câţiva paşi mai în urmă! Uite, mă uit la tăcerea paingului meu şi iar încep să-mi fac iluzii în sensul instrucţiei sale, a trecerii sale atente prin cărţi şi prin norme de  conduită morală şi vestimentară, prin cutume de comportament, prin nu ştiu ce studii de virtute şi eleganţă!...
Sigur că da! mai ales că-l consider destul de vir, destul de bărbat, nu?... Iată, ajungem la o bancă, pe malul Dunării. O bancă mâzgălită cu "te iubesc", "ion + maria = amor"... dar şi cu aforisme şi desene erotice, inimi străpunse de săgeţi muiate în otravă ori mirodenii. Ne aşezăm şi ne studiem clocotul din ochi... Brusc, amicul  se ridică şi începe, cu gesturile de rigoare: "vezi ce cuburi/pătrăţele am pe mine? vezi ce pectorali am la piept? vezi ce deltoizi am la spate? vezi ce bicepşi/tricepşi brahiali am la braţe? vezi ce bicepşi/tricepşi femurali am la picioare? vezi ce spate trapez mi-am tras? sunt sigur că nu ai mai găsit unul ca mine, da? uite, pune mâna şi vezi cum şi în ce fel zvâcnesc şerpii ăştia musculari pe anatomia mea! hai, nu-ţi fie teamă, că nu te mănâncă! nu-i aşa că eşti topită după constituţia mea de fotbalist cu notorietate de cartier, cel puţin?"...
Invocație: hai cu bomfaierul, Niculino, că nu mai pot!... (Stai să vezi!)
Divina Tragedia, Colecție
NEC PLUS ULTRA, Colecție