PE P/LACUL LEBEDELOR (invitație la concertul de atunci)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

(!) seminţe de lumină pe-oglinzi orizontale
trec fără capăt, parcă s-ar duce nicăieri
să stea, să încolţească, să nu le vadă nimeni
când cresc şi-nnobilează tăceri peste tăceri (!)
 
(!) și vin pe-aceeaşi cale seminţe de-ntuneric
şi se-ntâlnesc, surate, şi nu vorbesc nimic,
iar oamenii se uită şi pleacă şi le uită –
ele-şi plutesc menirea prin flăcări şi prin frig (!)
 
(!) zici că-s altare negre şi albe – ce orchestră
cu pene cheamă ochii să descifreze, lungi,
sopranele tăcerii cum scriu-şi pe mişcarea
oglinzilor concertul acela, de atunci (!)
 
(!) zile şi nopţi pe luciul oglinzii, dimpreună
îşi lunecă şi-şi cară, încet, tocmai din pântec,
majestuos, tăcerea-n esenţe de-alb cu aripi –
merg, zboară, nu aleargă, însă se duc spre cântec (!)
NEC PLUS ULTRA, Colecție
Divina Tragedia, Colecție