ALTARUL SĂRĂCIEI (dosarele XYZ)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Motto:
"Hai să stăm demult, acolo,/ sub tării de steauă, până/
ce-om vedea cum trece mama/ cu biserica de mână!"
(Iolanda Cremene)
Intru în biserică,
să-mi ierte dumnezeu păcatele, rar,
prin ruga şi prin vorba preotului
convins de sărăcia mea ca un altar!
Cuvintele preotului
trec prin mine şi ajung tocmai la cer,
mi se liniştesc toate gândurile,
nu mai am ce să aştept şi să mai cer!
Ies din biserică,
şi o văd rară, cu capul pe genunchi –
e rătăcită!...e rătăcită!...e rătăcită!...
zic oamenii cu sprâncenele-n triunghi!
Ia de pomană,
îşi înalţă încet ochii cu gene crenelate,
mulţumeşte şi cere iertare mereu,
chiar dacă n-a avut niciodată păcate!
NEC PLUS ULTRA, Colecție
Divina Tragedia, Colecție
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.