„Preotul Nicolae Drăguş şi cronica sa”

Apărută la Editura Partener, anul acesta, cartea preotului Eugen Drăgoi despre un alt preot, trăitor în Galaţii de acum două secole şi mai bine, are un parfum aparte.

Un cronicar din Galaţi

Cartea dezvăluie cititorului personalitatea unui preot cronicar, părintele iconom Nicolae Drăguş, „primul cronicar cunoscut dintre clericii ortodocşi din Galaţi şi unul dintre puţinii cronicari din Moldova secolelor XVIII-XIX, precum şi un venerabil slujitor al altarului”, cum îl prezintă autorul.

Textul cronicii acestui preot a mai fost publicat şi în perioada interbelică, 1931, însemnările sale fiind descoperite de protoiereul Ioan Severin al judeţului Covurlui, o personalitate a vremii.

Readucerea în atenţie a scriiturii, care respectă modelul cronicarilor, chiar dacă unele însemnări sunt amestecate cronologic şi variate din punctul de vedere al subiectelor, este nu doar un punct de sprijin pentru istoricii care vor date despre Galaţii acelor vremuri, ci oferă şi prilejul unei lecturi captivante.

Secetă mare

Cititorul poate fi captivat de sinceritatea şi simplitatea exprimării, dar şi de dimensiunea umană a tratării evenimentelor. Pentru edificare vă oferim câteva exemple:

„1832. Secetă şi scumpete în pâine şi în toate cele; din anul acesta au ajuns chila de grâu 100 lei, că până acum nu se aflase atâta scumpete, măcar că altă dată au fost mare foamete, cât de mânca oamenii ghindă, papură, ciuline şi altele multe”, sau „1757. Au robit Tătarii Ţara Moldovei şi au luat vite, oi, cai şi alte averi a Moldovei, de au rămas  oamenii numai cu sufletele... „.

Nimic nou sub soare?

Citind, ai senzaţia că cercul istoriei te închide, pentru că nimic nou pare să nu existe sub soarele de la Dunărea de Jos. Iată:

„1851. Din porunca prea înaltului Domn Gr. Ghica, s-au făcut stricare dulgherilor, aici în Galaţi; toate dughenele câte erau de lemn şi au început a le face de zid; dar când se vor încheia uliţele n-am însemnat, că încă nu se ştie când vor lua sfârşit”.

Pietre din văzduh

Şi nici extraordinarul pe care îl căutăm noi astăzi nu lipseşte din paginile cronicii preotului Nicolae Drăguş:

„1829. Aici în oraşul Galaţi s-au făcut o minune; că la casa unui Anghel Ion a început a bate cu petriş casa din văzduh şi au bătutu-o vreo trei luni de zile şi a eşit omul din casă; şi se aduna preoţi şi făcea Sf. Masle cu uşile şi geamurile lăsate, şi când venia piatra şi pe unde intra în casă, nimeni nu vedea; la care făcând Sf. Masle m-au lovit şi pe mine preot Nicolae una în spate şi o am strâns spre pomenire şi o ţin în sanduc”.

Preotul Eugen Drăgoi face necesarele însemnări şi adnotări pe manuscris, rezolvă probleme de cronologie, inclusiv cea legată de anul naşterii cronicarului, ajută textul să ajungă la lectori şi ne oferă o carte pe cât de interesantă pe atât de binevenită pentru istoria locului.