DECLARAŢIE de PRIMĂVARĂ (pastel resemnator)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

ce să scriu cireşelor amare/ din livada fără pasul ei?
ce să scriu când poamele-i duc dorul/ şi se suie în salcâmi şi-n tei
şi o strigă, însă ea n-aude,/ că-i plecată-n jos, de mult, de-atunci,
când cireşul era mic şi singur/ şi făcea privighetori şi cuci
şi o aştepta să se întoarcă,/ dacă nu degrabă, mai târziu,
când se coc cireşele amare,/ să-mi şoptească ce şi cum să scriu?

e târziu... nu crede că mai vine/ să citească ce i-am scris aşa:
fără păsări, muguri, flori şi frunze,/ fără să-l mai cate cineva!

nici o vorbă nu-şi mai poate spune,/ s-o trimită după ea, pe vânt,
nu mai face umbră, nu mai ştie/ nici măcar să zică: nu mai sunt,
stau bătrân la gardul de nuiele!/ - într-o zi, cireşul ei amar
a căzut sub trăsnetul securii,/ cestui timp strâmb, tâmp şi ordinar!
NEC PLUS ULTRA, Colecție
Divina Tragedia, Colecție