AIEVEA (poem pe vârfuri)
Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
Bună fie-ţi, doamnă, dimineaţa ceasta...!
ţi-am visat livada singură şi tristă...! -
te-ntreba de mine, mă-ntreba de tine,
şi stătea la poartă, şi plângea-n batistă!
Şi-i spuneai de mine că-s pe drum de iarnă,
să-i aduc din colo zvon de primăvară...!
Şi-i spuneam de tine că te faci mireasă
şi te duci întruna să m-aştepţi în gară!
Bună fie-ţi, doamnă, dimineaţa ceasta...!
- i-am şoptit livezii din şi prin visare -
Vişinul cel singur s-a nălţat pe vârfuri
şi mi-a dat dulceaţă de cireşe-amare!
Şi-am băut plânsoare de pe creanga rece...!
Visul se destramă, plec la primăvară,
iau (în trup şi-n suflet) sânge de livadă,
şi te văd... aievea... cum... aştepţi... în... gară!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.