MAMA - EVANGHELIE şi LEGE (VI)

Nea Mihai nu mai grăieşte nimic din poveste. Parcă aşteaptă o reacţie din partea mea, mai ales că eu sunt primul care află mişcătoarea-i mărturisire. Sunt primul, cică. Şi mă întreb de ce s-o fi hotărât să-mi zică tocmai mie, un ţânc, un crud la minte, un suflet imaculat, un flăcăiaş care aşteaptă cu mare nerăbdare să meargă în prima zi de şcoală. I-o fi plăcut teribil, cred, cum  gândesc despre toamnă!? Oare-i place cum gândesc despre Maria? Fiindcă pădurarul se uită la mine şi mă roagă să aduc ceva din viitor, ceva despre Maria, tocmai! Şi chiar vreau să-l înţeleg. Şi aduc. Şi nu zic nimic. Nea Mihai aude cam astfel: "Când a murit Maria, era luni.../ (fugise de la casa de nebuni)/...şi-a stat aşa, lângă pârâu, departe,/ pe flori nemuritoare până-n moarte!"// A stat o săptămână, până când/ nişte creştini (care furau pământ)/ au dat de ea şi au crezut că-i floare/ uitat-aicea, pentru fiecare!// Au plâns încet şi tainic şi frumos,/ au aruncat uneltele pe jos.../ şi-au dus-o (toţi) au dus-o pân-acasă/ (acasa lor)...Maria n-avea casă!// O zi - la unul!...altă zi - la altul!.../ (tristeţea năucise tot Înaltul)/...şi au venit (cu mii de mătăciuni)/ nebunii de la casa de nebuni...!// Frumoasă...vie! şi frumoasă...moartă!/...Maria s-a oprit (din poartă-n poartă).../ dar nimeni n-a putut (de of şi dor)/ să creadă c-a murit Maria lor!//
Aici, nea Mihai începe să lăcrămeze torenţial. Îmi pricepe gândurile, dar nu crede c-a murit Maria lui Ion. O fi murit vreo Marie...dar, în nici un caz şi sub nici o formă, nu sora geamănă a Victoriei. Toamna încearcă să-l liniştească. Mai bine să continue povestea. Mai bine să numere pădurea în continuare, s-o scadă, s-o adune, s-o aşeze-n catalogul său, meticulos.

Pădurarul îşi opreşte plânsoarea şi porneşte povestea mai departe: "Da, exact cum m-a rugat Ion, mă duc, noaptea, să rămân în locul lui. El este gata de plecare. Pleacă s-o caute pe Maria. Pleacă. Uite-aşa se pierde-n întunericul abia sfărmat de geana unei lămpi cu sticlă de cinci lumini! Şi uite-aşa rămân în locul lui! Şi uite-aşa mă uit în oglindă...şi din ce în ce mai mult nu-mi vine să cred că nu-s Ion...din ce în ce mai mult îmi vine să cred că nu-s Mihai!...Însă nu pot să dorm, nu mă pot hodini! Mi se face groază la gândul că acuş-acuş vine dimineaţa, că acuş-acuş dau ochii cu Victoria!...Cu victoria împotriva mea? Cu victoria împotriva firii?...Nu, nu mă pot concentra! Nu-mi pot imagina cum, realmente, voi face Ion din Mihai! Dar ea cum a făcut, realmente, Marie din Victorie?"...[Stai aşa!]

Divina Tragedia, Colecție
NEC PLUS ULTRA, Colecție