MASCARADĂ (nu? sigur că da!)
"Cele mai adevărate poezii rămase tablou"
Atunci, la sfârşit, iar (te)-auzi din adânc:/ ce viaţă rapidă!
Începi să te miri, ca şi cum nici nu ştii/ că-i gata să-nchidă,
te miri şi începi să-nfăşori un zadar,/ un fir [oare care (?)]
pe ghemul (de) unde ai fost des/făcut/ şi dat la Uitare
şi pus la ocară, la colţ şi la stâlp/ s-auzi cum se-(n)toarce
nimic tot, nimic tot, sub semnul (fatal?)/ aceloraşi Parce!
Atunci, la-nceput, iar (te)-auzi din adânc:/ ce moarte rapidă!
Şi iar desfăşori a/cel ghem des/făcut,/ şi-aştepţi să deschidă
a/cel care-i gata să-nchidă mereu,/ s-adune, să scadă
total din nimic şi nimic din total...!/ Şi ce mascaradă
cu proşti cum/pătaţi în sudoare de sfinţi,/ cu strâmte şi large
cărări, căi şi drumuri, sub semnul (fatal?)/ aceloraşi Parce!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.