PIATRĂ SCUMPĂ (şi pic anonim)
"Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Sunt în lacrimi... [lacrimi de fântână
care plânge (noaptea) să se umple
pentru setea sufletelor arse]...!
Şi ce pietre!... numai pietre scumpe
ţin fântâna-n viaţă şi-n picioare,
pietre printre care cuiburi multe
scot (din vrăbii) semnul înmulţirii,
şi-au şi timp (cât lumea lor) s-asculte
ceastă pururi lăcrămare-n sine,
cest adânc dor/sens al însetării
din înaltul sufletelor arse,
scumpe-n veac de veacuri şi-acătării!
Sunt şi-aici şi-acolo... anonimul
strop zbucnit din piatră, printre pietre,
printre păsări, pentru tot ce-(afară
şi-năuntru) mai înseamnă sete!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.