Monstrul In/Util (după o parabolă a lui Emil Cioran)
"Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) se duce! se tot duce!...se mai întoarce, oare? -
văd urme de adio şi urme de plecare -
înjur/blestem să plece, şi strig, nu mă ascund:
să plece tocmai unde nici margini nu mai sunt (!)
(!) mă uit: dă colţul, fuge, se pierde-n depărtare! -
să piară! - zic - piară această poamă care
m-a lepădat în clipă, m-a păcălit să cred
că-s om, da-s nu ştiu cine, oricine - şi proclet (!)
(!) un terchea-berchea-s - unu egal cu cei, cu cele
cutare şi cutare - închis şi gol sub stele,
pătat de cest scârbavnic şi crâncen cum/pătat:
principiul, demiurgul cel rău şi surogat (!)
(!) se duce! se opreşte!...se-ntoarce şi tot face
rebuturi sub aceeaşi sordidă carapace,
vibrează-n dizarmonic, triumfă-n strâmb/steril
şi-mprăştie seminţe de monstru in/util (!)
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.