POEM CONDIȚIONAL OPERATIV (despre noroc)
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) dac-ar fi fost cum (n)-am crezut că este
când bănuiam că poate fi frumos,
n-aş mai fi spus: îm pare rău, adio,
copila mea cu ghetele pe dos (!)
(!) n-aş fi-ntrebat: de unde-ncepe Unu
şi unde-ajunge? cât durează Doi?
cam cât Nimica-ncape într-un Zero?
cât Patru stă-ntr-o vale cu trifoi?
însă a fost alt cum… şi (nu)-mi mai pare
că (nu) există (pururi) întâmplare (!)
(!) și parc-aş vrea să nu-mi aduc aminte
ce am crezut, cum am crezut şi când,
însă nu pot să nu te văd acolo,
pură şi simplă, printre flori de rând,
cu braţele întinse-nspre adâncul
acelui Unu şi acelui Doi,
acelui Patru scump şi rar al Sorţii
şi-al Amăgirii fără Înapoi,
însă-i (cu totul) alt fel!… parcă-mi pare
cum că există (totuşi) întâmplare (!)
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.