DACĂ POT (poem de grabă)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Dacă pot să mai stau, mă grăbesc să nu plec
unde nu-s ce mai sunt, unde sunt celălalt,
unde nu-i nici măcar multpreatristul nimic,
să (nu)-mi ţină de frig, să (nu)-mi ţină de cald!
Mă grăbesc să aştept şi s-aud şi să văd
pasul tău genuin în/spre marginea mea,
în/spre colţul meu vechi, cu paingi talentaţi,
cu icoană de lemn şi lumină de stea!
Şi mă uit şi mă uit... şi ascult şi ascult:
nu se vede nimic... nu s-aude nimic -
poate-s orb, poate-s surd... poate nu m-ai uitat
ca pe-o frunză, de mult, ofilită-ntr-un plic!
Încă ştiu să mai spun: doamnă floare-de-colţ,
încă sunt ce mai sunt, încă nu-s celălalt -
dacă pot să nu plec, mă grăbesc să mai stau
lângă sufletul tău luminos şi înalt!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.