CÂNTEC de LEAGĂN (sau amintiri din altă copilărie)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Ochii tăi, frumoaso, nu mai pot să plângă
singuri, fără mamă, singuri, fără tată,
stai pe drum, zvârlită, singură, uitată...!
(nani-nani-nani, dormi, sărmană ţâncă!)
Mâna ta măruntă stă încet, cuminte,
nu mai umblă-ntinsă, moale, după lapte,
după sânul mamei duse prea departe,
duse tocmai unde nu mai sunt cuvinte!
Nimenea n-aude, nimenea nu vede
cum se-ntâmplă gheara lungă a plecării
într-o lume (poate) mult mai acătării,
fără vis şi foame, fără dor şi sete!
Singură, păpuşă, tristă, lângă râpă,
te-nconjoară fluturi să te învelească,
să-ţi păzească somnu-n matria cerească!
(nani-nani-nani, scumpa mea de cârpă!)
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.