ELEGIA OCHILOR ALBAȘTRI (despre nimic în mişcare)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
două bucăţi de cer aşa rotunde/ iubiţi şi respectaţi cu suprapreţ
singurii ochi în care se ascunde/ albastrul s/pus demult la voroneţ
ai grijă domnişoară să nu-ţi cadă/ enigma bleusielului pe jos
de milă n-ar mai ninge cu zăpadă/ şi n-ar mai învia iisus hristos
n-ar mai ploua cu nici un fel de apă/ s-ar face mări cu lacrimi de învinşi
fă-i prizonieri în fiecare pleoapă/ decât învingători mai bine sfincşi
n-am mai ştiut de mult atât albastru/ de când nimicul a făcut bigbang
s-au spânzurat istorii în dezastrul/ acestor ochi cu vârf de bumerang
ai grijă domnişoară să nu-i stingă/ vro oarbă tentativă de îngheţ
aruncă-mi lancea lor în partea stângă/ şi ia-mă sclav şi câine-n voroneţ
O, ce poezie superba! Are tot ce-i trebuie ! Omagiu, figuri de stil, admiratie, indemn...si in in ultimul rand talentul scriitorului! Mi-a placut!