ÎNCHIS pentru RENOVARE (sanchi...bulevardier)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Ce durdulie-i fata asta bălăioară...
n-am mai văzut (aşa minune) de când sunt:
de/mersul ei (în lumea asta) mă omoară,
în ochii săi mă simt un fel de sfinx mărunt!
În zori de zi, parol, sunt mort de osteneală,
că (toată noaptea) o visez, în loc să dorm...
îi scriu de zor câte-o fântână cu cerneală
(într-un poem) şi-o jinduiesc încet, enorm!
Mă prăpădesc după principiile sale...
(aşa frumos mă dă la plâns, mă dă la-ntors)...
face din mine firmituri fundamentale,
ori vrăjitor (cu dinadins) uitat în o(r)z!
A zis că vrea să-mi fie ultima mireasă,
dar nu aşa, fără efort, nitam-nisam...
cere să scriu că-i cea mai fină făt-frumoasă,
să fiu văz/duhul din ulciorul lui Khayyam!
Sigur că da... intru-n firida cu secrete
şi mă comport cum se cuvine, cum a zis...
şi răscolesc (până la moarte) pe-ndelete...
şi, când ajung... (nenorocire!)... nu-i deschis!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.