Făt-frumos...urât din Lacrimi (fără ieşire)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Şi umblu...(toată viaţa)...prin ochii tăi adânci!
şi ce frumos!...nu-i nimeni!...doar eu!...tu unde eşti?
citesc retine, caut, întreb, ascult...ş-aud
cum torni eternitate şi aşteptare-n ceşti!
Şi umblu...(fără milă)...te rog, vreau să (mă) plângi,
să pot ieşi în lacrimi şi să te văd măcar
în ultima secundă!...hai, doamnă, e târziu,
şi sufletul meu bate din ce în ce mai rar!
Şi umblu!...şi tot umblu!...şi chiar pricep cum ştiu
că astă grea umblare nu are vrun temei
şi nici sfârşit nu are...cum n-are început
fiindcă tu, frumoaso, tu eşti în ochii mei!
Şi umbli...(toată viaţa)...mă rogi ca să (te) plâng?!
ce ochi în ochi!...ce umblet pe spate şi pe brânci!
tu n-ai nici o ieşire din ochii mei înalţi,
eu n-am nici o ieşire din ochii tăi adânci!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.