POEM la PIAN (dosarele XYZ)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Când mă uit la pian şi (nu) sunt de acord,
nu înseamnă că ştiu să nu tac, să nu cânt –
dacă pot şi nu vreau, nu-i ca vreau şi nu pot
să ascult ce n-am fost şi să uit ce nu sînt!
Dacă „este nimic” şi „nu-i tot”, nu-i absurd
să iau tot din nimic şi nimic de la tot –
şi să fiu judecat/condamnat pentru furt:
mort abstract după viu, viu concret după mort!
Şi mă-ntind, şi mă-ncerc – şi naiv, şi savant –
şi mă dau la pian să mă facă neant,
să mă cânte la cei care ştiu ne/greşit:
am ajuns, am plecat, am văzut, am venit!
Nici atunci nu ştiam, nici acuma nu ştiu
ce înseamnă să-nvăţ a fi mort după viu,
ce înseamnă să uit a fi viu după mort
când mă uit la pian şi (nu) sunt de acord!
Nu ştiam şi nu ştiu, dar învăţ – nu-i frumos
cu Moldova de Sus prin Moldova de Jos?
Am venit, am văzut, am plecat, am ajuns
cu Moldova de Jos în Moldova de Sus!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.