NOTĂ de PLATĂ (autoportret)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
eu scot frumos (mereu) din orişicând,/ ş-apoi îl dau (pe tot) la totdeauna -
nici nu mă tem şi nici nu-mi pare rău/ că iau din toate şi răstorn într-una
scot pur şi simplu din mirare, scot/ cu inima la cine mă aşteaptă
şi mă primeşte-n suflet şi în vis.../ şi mă ascunde-n lacrimă şi-n şoaptă
nimic mai cald şi blând nu poate fi/ decât adâncul clipei pentru care
adun şi-mpart frumos, apoi mă pierd/ în fulgerarea ei mântuitoare
nimic mai trist şi mai scăldat în dor/ decât un ochi cu lacrimile goale
când l-a uitat (amarul) şi l-a plâns/ pe cel ascuns n-adâncurile sale
mai scot frumos, mai este... încă nu-i/ timpul şi vremea notelor de plată -
când (uneori) mai dau şi de urât,/ îl smulg (pe tot) şi-l dau la niciodată
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.