TRATAT de LĂCOMIE (despre Fiul Nopţii)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Treptat, coboară şi mănâncă tot:/ păgâne, sfinte, scumpe, brute, nete,
curate şi murdare, până când/ nimic, nimic, nimic nu se mai vede!
Nu-i pasăre, nu-i om, nu-i animal,/ n-are contur, nici milă, se repetă,
nu umblă cu lumină, nu-i urât/ în firea lui abstractă (sau concretă)!
E chiar frumos, e tandru când păşim/ în doi, încet, prin unghiurile sale,
prin labirintul său descântător/ de vrajă-n destrămări sentimentale!
Sau când gustăm amar după amar,/ sau dulce după dulce... şi se pare
că ist adânc şi mare nepătruns/ nu-i templu-nchis, ci largă deschisoare!
Chiar mai frumos când ist necunoscut/ se lasă sfâşiat de Luna plină,
şi (re)vedem că n-a mâncat nimic,/ şi stăm cuminţi în mreje de lumină!
Şi ce abstract (sau ce concret) uşor/ ist Fiu al Nopţii noastre minunate
ne apără de rău şi de viclean.../ până când piere dincolo de moarte!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.