ULTIMA OPRIRE (la mormântul lui Georgel Grecu - Țărnă Ușoară!)
Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
Cât pe ce să înceapă... dar s-a oprit
exact când eram bucuros
că nu mai sunt singur niciodată,
când mă îmbrăcasem cu hlamida pe dos,
uite-aşa, să-mi poarte noroc
şi să nu fiu deocheat în sclavia/împărăţia cealaltă!
Cât pe ce să înceapă... dar s-a oprit
să-şi tragă sufletul şi să se hodinească -
nu-mi place cum arată, nu arată bine deloc,
parcă nici nu-i ea, parcă poartă mască,
parcă a venit să-mi joace teatru absurd,
nu să mă ia şi să pornim spre unde toate-s noroc!
Mă uit la ea cum se hodineşte încet
şi cum abia îşi trage sufletul,
şi tare mi-i teamă că moare de osteneală
şi că am să rămân iar singur, cel mai singur
şi pentru totdeauna al nimănui,
în această împărăţie/sclavie indiferentă şi goală!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.