Moartea (nu) se desparte în Silabe (!?) (dosarele XYZ)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Şi-ncet, şi mult - sub salcia fântânii,/ cu tine şi cu cerul mai aproape,
foarte aproape, doi în unu - stăm/ şi despărţim cuvinte în silabe!
Eu - negreşit - despart un fir de apă/ şi-l aşezăm pe buze şi pe frunte,
că s-a uscat sărutul, iar în vis/ e arşiţă de unde până-n unde!
Auzi cum intră greierii în viaţă/ şi cum şi-ascut viorile să cânte? -
iau inima uimirii şi-o despart,/ ia-o şi dă-o ne/dreptăţii frânte!
Vezi ce sintaxă, ce morfologie/ în valea-ngenuncheată la fântână? -
iar tu desparţi o floare de salcâm/ şi o mâncăm cum vrea Limba Română!
Şi despărţim şi împărţim silabe/ de păsări, de cuibare şi de ploaie,
celor ce văd Iertarea în Lumină/ când sufletul iubirii se îndoaie!
Şi despărţim şi moartea, să ne-ajungă/ până la capăt, până la-nceput -
şi vom porni din nou, cu Tot Nimicul,/ spre-acelaşi frământat Ne/Cunoscut!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.