NIMIC (şi nici măcar atât)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Nu am nimic... şi nici măcar atât.../ nu ştiu ce n-am... dar asta nu mă doare -
nu-mi pare rău că juru-i supra/plin/ cu tot cu dinadins şi întâmplare!
Din unghiuri suspicioase mă pândesc/ sfinţi de carton şi semidocţi de paie,
vor să-mi dărâme visul de mărgean/ şi scara nemuririi vor să-mi taie!
Azvârle vorbe grele, de asalt,/ spre duhul meu lunatec, pur şi simplu,
îmi suflă-n lumânare şi-n chibrit/ când vine vremea şi când vine timpul
să văd şi eu ce încă stă ascuns/ într-o clipită veşnic următoare,
să-nvăţ şi eu de ce nu am nimic/ şi ce să mai adaug la candoare!
Eu cred că numai tu ai să-nţelegi/ şi n-ai să-i dai răbdării mele brâncă
ş-ai să le spui cestor duşmani de lux/ că m-or sfărâma, dar n-or să mă înfrângă!
Ş-ai să le-arăţi că nici măcar cusur/ nu pot avea... dar e n-au cum să ştie
şi n-or să afle-(n veac de veac, amin) - / că am un Dumnezeu şi-o Poezie!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.