DESCĂLECARE (dosarele XYZ)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Domnule cal, aş vrea să mă primeşti/ în ochiul tău înlăcrimat şi mare
cât ţara, cât istoria de când/ părinţii toţi i-au zis Descălecare!
Te rog să mă primeşti numaidecât/ – sunt un sătul de lene şi minciună –
din firea ta să văd – prin plânsu-ţi pur/ – dacă mai poate cineva să spună
ceva frumos despre acest Ţinut/ sfinţit de-un Dac şi legănat de-o Dacă,
ţinut în frâu de lifte şi barbari/ cu suflet mort, cu inimă săracă!
Domnule cal, să ştii c-am să te duc/ pe unde nu-s blesteme şi ciomege –
pe poftăreţi la Ţară şi Ovăz/ o să-i des/prind ş-o să le zic să plece!
Pe cei cumpliţi – care te ţin flămând,/ bolnav, legat, bătut până la sânge,
şi care dau nimic pe viaţa ta,/ şi sunt în stare chiar să te mănânce –
am să-i atârn – fără păreri de rău/ – definitiv, corect, pe fiecare!
Domnule cal, te rog frumos, hai, hai/ să rostuim – din nou – Descălecare!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.