STRIGĂT în PUSTIU (sfârşitul ucigaşului de păsări)
Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
O strig adeseori... poate m-aude.../ o strig încet, din ce în ce mai stins -
sunt poamă coaptă printre poame crude,/ închin cuvântul, mă declar învins!
Ce rost mai are... când se face seară/ şi cuibul ei rămâne trist şi gol,
când clopotul vecerniei pogoară/ vremea şi timpul marelui obol?!
Când ştiu că nu-i nici vorbă de-ndurare/ în ceastă judecată pentru tot,
când văd că orice fel de aşteptare/ în rugă nu dă-n mugure şi-n rod,
iar semnul crucii parcă nu mai bate/ până la cel judecător de sus,
fiindcă nu-s cu mâinile curate/ şi sunt naiv, proscris şi îndeajuns -
mă cotropeşte-un fel de lungă noapte/ şi-un fel de resemnare, dinadins:
sunt poamă crudă printre poame coapte,/ închin cuvântul, mă declar învins!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.