SUVEICA (declaraţie de război)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Suveica mea de dulce şi de post,/ declar război indiferenţei tale:
te lustruiesc, te mângâi, te sărut/ ca pe-un totem, zic rugi şi osanale,
descânt să-ţi crească rostul şi să treci/ uşor, triumfătoare, prin urzeală,
să nu se-ncurce iţele, să n-ai/ noduri pe pânză, intrigă banală!
Pun fire de păianjen pe mosor,/ şi-ntind (pe sul şi vis) aiastă fire,
ca pe un câmp, unde se duc soldaţi/ să ţeasă imnuri moarte de iubire
pe toată arborada şi pe tot/ concret/abstractul stării din vătale...!
Din pântecul războiului s-aud/ corăbii cum, prin lacrimile tale,
se duc s-aducă mult necunoscut,/ or, pline cu minciuni, să se scufunde,
de parcă spata ar fi stră/bătut/ ecoul destrămărilor fecunde!
Suveica mea, eşti gata de-nceput?/ văd vremea pe vârtelniţă cum tace,
văd timpul ţesător cum dă-ndărăt/ candoarea-n clocot şi războiu-n pace!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.