ÎŞI ADUC AMINTE ŞI ÎNCEP SĂ UITE (auto/persiflare de asalt)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Una câte una, două câte două,
multe câte multe, toate câte toate
îşi aduc aminte şi încep să uite -
vreau să nu se poată!... uite, că se poate!
Parcă se aude (încă se aude)
cum (se) legănară-n şoaptă cuiburi pline,
cum (se) fremătară toate, cum făcură
umbră şi răcoare proştilor... CA MINE!!!
Şi încep să cadă până la pământul
plin cu vieţi pierdute, lacrămi şi păcate,
până pe cărarea către totdeauna,
unde niciodată nimeni nu mai cade!
Cad... şi mă-nfioară alt fel de foşnire,
şi-mi trezesc (din moarte) rele şi regrete -
e-un vârtej simfonic mijlocul căderii:
lumânarea vie-a celui care crede!
Celui care crede-n galben şi-n uitare,
care suflă-n verde, care ştie bine
că aceste frunze au făcut odată
umbră şi răcoare proştilor... CA MINE!!!
Divina Tragedia, Colecție
NEC PLUS ULTRA, Colecție
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.