Catrene (I) (ca...trenuri de Bârlad)
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
1.
Vor mori de vânt să-mi locuiască ţeasta.
Vor trenuri lungi să-mi ţină de urât.
Mlaştini adânci, cerşetoresc iertare!
Mi-i funia (şi Luna) până-n gât!
2.
Nu trebuia să-nvăţ rostogolirea
prin marile minciuni universale.
Doar trebuia să ştiu că Infinitul
stă-n răscolirea mânurilor tale!
3.
Nu pot muri. Nu. Nu mă lasă mama.
Cică să caut capătul la roţi,
să caut leac la dor şi la iubire.
Ea a murit, sărmana, pentru toţi!
4.
Nu mă uita! - i-am spus (odată) mamei,
când am plecat... şi m-am întors târziu -
Plecase să-mi culeagă miozotis,
ca să n-o uit în veci... şi să mai fiu!
Divina Tragedia, Colecție
NEC PLUS ULTRA, Colecție
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.