ADEVĂRUL dintr-o POVESTE (la mormântul uitaţilor din totdeauna)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) şi ieri, şi-alaltăieri – demult, demult –
mă aflu-ntr-o răscruce, CA-N POVESTE,
şi stau aşa, n-am încotro, nu ştiu
pe care drum se află CINE ESTE (!)
(!) pe care să apuc? – mă tot întreb –
căci toate sunt la fel, şi fiecare
e lung, e scurt, misterios, ne/drept –
mă-nlănţuie această întrebare,
dar nimeni nu s-arată – dincotro? –
să-mi dea răspuns, lumină, dezlegare (!)
(!) măcar un ochi din cer sau din tartar,
un hohot, un surâs, o fulgerare
ca semn de mers pe drumul cel mai bun,
să plec dintre răscruci şi strâmto(r)are (!)
(!) să merg şi eu – cum toţi acei deştepţi –
la „fix”, „încolo”, „dincolo” şi „peste” –
şi (când ajung „acolo”) să mă-ntreb
pe care drum se află CINE ESTE (?) –
acesta-i fals, nu are nici un sens –
cred c-ADEVĂRUL TOT stă-ntr-o poveste (!)
Divina Tragedia, Colecție
NEC PLUS ULTRA, Colecție