Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ADEVĂRUL în DOUĂ STĂRI (altminterea)

Minciuna se-ntrevede, se-aude pe supt mască:
e gata să ucidă, e gata (şi) să nască
lumini devastatoare, sinistru inocent,
galactic/hohot sacru, vrăjmaş, indiferent!
E-un fel de rafinare prin gând, prin amăgeală:
o (s)punere-n tăcere, o trâmbă triumfală...
zei hedonişti, slugi tâmpe fac pâine şi fac circ:
spectacol gratis, dâră de tot şi de nimic!
O sinceră asprime şi-o dreaptă-nfricoşare
pogoară impecabil şi simplu-n fiecare...
nu-i nici o târguială, fiindcă Dumnezeu
nu-i nici în/chipuire, nu-i nici uşor, nici greu!
Nu „stă” prin sclipuire la mine şi la tine,
nu „stă” în laşitate, dar nici în cruci meschine,
şi nici în sărăcie nu „stă”... oricum, oricând,
e-aicea... stă-ntr-o „stare” de cer şi de pământ!
Acesta-i adevărul: minciuna-n stare plină,
minciuna-n stare goală... strigaţi înspre lumină:
timp histrion (plus/minus) şi spaţiu cabotin,
primim cu „Aleluia”, trimitem cu „Amin”!