CREDINȚĂ (despre Devreme și despre Târziu)
!aşa am crezut întotdeauna: trebuie să existe Cineva
care merită cel mai frumos poem scris vreodată,
care aşteaptă o lacrimă sintactică şi morfologică:
un fel de iubire desenată pe nisip sau pe zăpadă!
!aşa am crezut întotdeauna: Cineva trebuie să înţeleagă
de unde începe cercul, când se ştie că nu are sfârşit,
unde se sfârşeşte cercul, când se ştie că nu are început,
şi cum lumina se îndoaie când ferestrele se închid!
!aşa am crezut întotdeauna: cum nu există virgulă între
subiect şi predicat, aşa nu există egal între iubire
şi moarte, şi cum nu există egal între Mamă şi Capăt,
aşa nu există virgulă între respect şi nădăjduire!
!aşa am crezut întotdeauna: nu am ştiut întotdeauna
că mama este la fel de frumoasă şi pe nisip şi pe zăpadă,
însă o lacrimă sintactică şi morfologică îmi spune:
acuma este foarte târziu să mai înveţe „a muri vrodată”!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.