LUX de AMĂNUNTE (dosarele Z)
Am început să cred că nu mai am/ răbdare pân-acolo, tocmai unde
se spune şi se scrie că-i frumos,/ uşor, aşa, cu lux de amănunte,
că-i pur şi simplu tot, şi toate-s vii,/ şi primitoare cum biblioteca,
şi cum doar cartea-cartea poate fi.../ şi nimeni nu-i nici alfa, nici omega!
Am început să cred că n-am avut/ nimic din toate-acestea, niciodată,
dar am trecut biruitor prin fals,/ spre-o steauă totdeauna-ndepărtată,
spre-un capăt mincinos şi lustruit/ încet, cu zel, cu lux de amănunte,
să-(mi) pară că mă duc spre paradis/ cu veşnicii pătrate şi rotunde!
Ce timp duşman, ce vreme fără rost/ mă ţin captiv în vis, aproape, lângă
ochiul sever al MARELUI NIMIC.../ dar niciodată n-or să mă înfrângă!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.