Con/text Simfonic Pur (o amintire cu ofițerul Romică Bălan)

acolo, în pădurea cu salcâmi,/ acel atunci şi-acuma lăcrămează -
ce ochi frumoşi parcă (nu) spun să tac/ prin freamăt rar şi duioşie deasă!

am ce să zic (din locul meu naiv)/ de/spre această mi(ti)că făptură
în cest abstract/concret simfonic pur?!/... plânge şi tace, rabdă şi îndură
şi cred că vrea să-(mi) dea de priceput,/ însă nu pot a şti (şi-a înţelege)
de unde, unde, până când şi cum/ o stare caldă într-o lume rece (!?)

lumina ei peste-adumbrirea mea:/ ce clarobscur în geometrii mişcate
spre-ncoace şi spre-ncolo... ce frumos:/ un efemer într-o eternitate!

este... mai sunt... oare de ce (n)-am zis/ despre vedere, despre revedere (?!) -
acolo, în pădurea cu salcâmi,/ numai tăcerea parcă (nu) mai cere!