APROAPE (chiar foarte aproape)

(!) era departe-ncoace... şi Frumos
când am pornit, Atunci, în/spre Uitare...!
Am început s-ajung... şi nu-i Urât -
e-o Goală cu tăceri tulburătoare,
e un Răspuns aşa de aşteptat
şi-aşa de clar... [şi-aşa (de)Plină pare
cu tot ce nu-i şi nu va fi şi-a fost]
încât e stearpă orice Întrebare,
încât chiar Veşnicia şade-n plus:
şi cea Trecută, şi cea Următoare (!)
(!) este departe-ncolo... nu-i Urât,
e otova... (n)-am mai trecut O/Dată (?!)
era(m) Uitarea altuia în toi:
acelaşi QED dintr-o bucată,
aceeaşi Goală în acelaşi Timp:
ieri, azi şi mâine... ştie fiecare
cât In/Finit şi cât In/Diferent
stă-n ceastă... (fără rost?!)... Echilibrare,
cât Ochi în gând şi Gând în ochi, Acum,
la geamul dintre Strâmb şi Îndreptare (!)