ARMONIE (o amintire cu poetul Nichita Stănescu)

!şi pe dinăuntru, dar şi pe dinafară:
uşă deschisă până la perete,
şi prima oară, dar şi ultima oară,
şi ce se vede?!... şi ce nu se vede?!
!privire încolo, privire încoace:
fiecare om citeşte o carte,
aceeaşi carte despre linişte şi pace,
condamnare (pe viaţă) la moarte?!
!linişte şi pace: iubire, adică,
şi fulgeră şi tună! şi fulgeră şi tună!
parcă ar fi o carte despre frică,
despre deşertăciune şi minciună!
!mai repede! mai repede!... se aude
mai încet! mai încet!... se răspunde -
pe câte substantive surdomute,
tot pe atâtea verbe furibunde!
!unul repară (repede) iaduri stricate,
iar altul strică (încet) o păpuşă -
câtă armonie!... câtă seriozitate!
şi cred că nici nu mai trebuie uşă!