ABRACABARDA (alias ABRACADABRA) [III]

7.
E Mai... mai trist ca altădată, e Mai forțat, e vai de Mai! e un Trecut ce-a vrut Prezentul cu-n strop măcar de Viitor!/ [sunt tânăr (zice o mireasă) călătorind pe şapte cai,/ şi am un tei cu şapte vrăbii învinuite de omor!]...
Mă-ntorc, mă răsucesc pe Cruce, primesc un cui drept în Lumină,/ pe linia periferiei, sub cerul îmbâcsit de cocs!/ aştept să plece Scaraoschi, şi-aştept un Dumnezeu să vină,/ fără de care Turnul Babel se-nalţă din „Populi Vox”!...
Fiindcă Tu eşti pentru mine superbul X la sânul Sferei,/ al cărui Rază e Egala EmCePătratului Divin!/... hai, las-o lupului de capră, ai loc în Ordinul Himerei!/ hai să jucăm un Dalai Lama! hai să ne plouă din Senin!...
Nu te surprinde Relativul... însă te prinde troleibuzul/ cu braţele întotdeauna sus, condamnate la curent!/... (am pregătit o filomelă Moldavă, să-ţi regleze pulsul/ când te pândesc adolescenţii şi trag în tine cu ciment!)...

8.
Amantelor, numai o noapte dacă aţi şti să fiţi Vestale,/ şi dacă numai o Clipită din noaptea asta aţi muri,/ oraşul inundat cu votcă s-ar curăţa de Mangafale,/ iar Şeful Caprei, trist, ar zice plângând: „a fi” sau „a nu fi” (?!).../ şi ar intra într-o Dilemă, şi ar băga într-o Viteză/ şi pinionul cel mai Mare, şi pinionul cel mai Mic!/ motoarele Nemerniciei ar demara fără Adresă!/...(nu v-ar mai strânge nici o Teamă şi nici o funie de Frig!)...
Dar atmosfera-i încărcată şi dârdâie de Presiune,/ iar dialogul dă-n Cafteală! (aşa-i în ţara lui Ion!).../ Abracadabra... trece Viaţa... şi floarea-soarelui apune!/... Abracabarda... taie capra vecinului cu papion!...

9.
Sigur că nu: nu se mai poate! nu are cum să se mai poată/ în acest fel lipsit de scrupul şi-n acest chip devastator!/ zadarnic (zilnic, fără noimă) se inventează câte-o Roată,/ câte-o urare imbecilă: „haideţi la muncă! somn uşor!”...
Sigur că nu: nu-mi pare bine că stau cuminte la cheremul/ celor cu mâna foarte deasă şi cu „deşteptul” foarte rar!.../ Daţi-mi o Parcă salvatoare, aceea care taie ghemul!/ sunt saturat până la Ceruri de „fericire” şi de „clar”!...

10.
Amante fără frontiere, vă mai aştept numai o Tură!/ Veniţi să vă arăt o Lună fără bocanci, prin Cartier!/ N-am scule care să v-agite şi care fac Harababură!/ Atâta am: patru Silabe mai tari ca Porţile de Fier!