Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” LAMURĂ (mic... tratat de linişte)

Ce simplă e înfrângerea în toate:/ văd şi aud că nu mai am nimic,şi nu mai socotesc una şi alta,/ nu scad, n-adun, nu pierd şi nu câştig!Nu mai răsare nici o îndoială,/ totuna mi-i dacă trăiesc sau mor,totu-i frumos şi clar ca bună ziua,/ ca bună seara şi ca somn uşor!Deşertăciunea-i floare la ureche/ şi nici un vis nu-(mi) poate fi urât,nimica toată-mi pare veşnicia/ şi limita fricosului „atât”!Şi nu mă mai tentează nici o scară,/ nici o himeră, nici un orizont,nici un mister nu-mi mai aţine calea/ sunt „x” pacific, şters şi vagabond!Mă lasă rece orice triumfare,/ orice paradă, laur şi blazonnimic nu-mi mai stârneşte-nsufleţirea/ şi nu mai poate fi „sine qua non!”Ce simplă e înfrângerea în toate:/ „precum în cer, aşa şi pe pământ”...!Vai mie, alt Quijote fără capăt:/ îmi pare rău că nu pot fi înfrânt!