Invitaţie în Rai (mic... tratat de aşteptare)

Foaie verde, foaie verde.../ doar fântâni cu gura-n jos,
şi doar păsări talentate,/ şi doar fluturi în zigzag,
stele perpendiculare,/ fără sud şi fără nord,
ouă de privighetoare-n/ zori de cântec majestos,
prâslea şi ileana-n poartă,/ zmeul sobru şi pribeag,
traistă-n băţ, haihui şi tandri,/ „după vorbă, după port”!

Vine moartea şi începe:/ bună ziua! ce mai faci?
merge treaba? văd că merge!/ nu te doare vro ceva?
nu ţi-i foame? nu ţi-i sete?/ vrei cumva să te ajut?
ş-apoi ne luăm în dodii.../ (tare ne mai suntem dragi!)
viaţa stă şi ne pândeşte/ peste gard... şi-ar vrea şi ea,
dar e foarte ocupată,/ parcă-i sunt necunoscut!

Te aştept până la moarte.../ ş-am să mor foarte târziu...!
[ai văzut (în prima strofă)/ unde, când şi ce frumos
am aflat o dezlegare/ (împreună) la soroc
şi-am văzut cu-aceeaşi steauă,/ ca să fii şi ca să fiu:
„o fetiţă cu chibrituri”/ şi un „vrăjitor din oz”]...!...
Dacă mă gândesc mai bine,/ cred că n-am să mor deloc!