SOLEMNITATE (mic... tratat de mărginire)
Secundă fără timp în lumea asta-s,
şi fără spaţiu...! Au pierit de când
m-ai dat mâncare veşnică la ceasuri,
să fiu tic-tac prezentului înfrânt
şi glorios chiar în aceeaşi clipă
cu noimă, fără noimă, fiecum!
Ce osteneală-ntr-o deşertăciune,
într-un absurd şi sec desen de fum!
Ce vină am de-mi dai aşa osândă?
sunt firul tău ne/vrednic de nisip,
cad şi mă sui continuu-n clepsidră,
nu-mi dai nici un răgaz să mă-nfirip
şi nu auzi cum/că abia mai sfârâi,
mântuitor, ca lumânarea-n sfeşnic?
Doamne, fă bine şi opreşte ceasul,
să-mi duc la hodinit logosul veşnic!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.