Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” SPORADIC (şi din ce în ce mai des)

Din când în când, stau faţă-n faţă/ cu domnul (marele) Nimic
în care se-nvârteşte Totul,/ bine şi rău şi cald şi frig...
şi parcă vrea să-ntrebe Cine-s/ şi Cine-i, să întreb şi eu,
însă avem un fel de spaimă/ în centrul sfântului Mereu,
şi-un fel de silă ne cuprinde,/ un fel de lene şi regret
că nu mai poate să mă creadă/ şi nu mai pot nici eu să-l cred !!!

Din ce în ce mai des, nu-ncepe,/ nu se sfârşeşte...n-are Cum,
n-are Aici, n-are Acolo,/ n-are Atunci, n-are Acum,
n-are cu Ce, n-are nici Unde,/ nu are Încotro, nici Când –
chiar dacă are Cer şi Apă/ şi Foc şi Aer şi Pământ,
gata, e Vremea şi e Timpul.../ numai atât mai pot să zic:
înfrânt de Tot, stau spate-n spate/ cu domnul (marele) Nimic !!!