JOACĂ și JUCĂRELE (cu E la X)

Fă, sublimo, hai încoace,/ că avem o treabă mare:/ dăm cu sapa, dăm cu grebla,/ dăm cu var şi flit prin curte!/ după aia, ne ascundem/ după masă, după care/ ne jucăm de-a epicentrul hâtru-şic pe unde scurte!//
Jocul este foarte simplu:/ tu te faci că te cutremuri!/ eu - că sufăr lângă tine/ şi că te repar agale!/ mai apoi să vezi, sublimo,/ ce securiza(n)te vremuri/ vom trăi vorbind în şoaptă/ şi vom merge doar la vale!//
Te cunosc de la o poştă,/ după felul cum pui pasul!/ printre cei umpluţi cu bine/ treci ca o egretă friptă!/ nu mai vreau eschive tandre,/ că mă ţine cap-compasul,/ fii şi tu mai rea, mai vulpe,/ mai şucară, mai înfiptă!//
Hai, comportă-te, sublimo!/ te ştiam neconformistă!/ îl iubeai pe Schopenhauer/ să ajungi în Noosferă!/ mai târziu, te-ai dat cu Nietzsche/ şi-mi lipeai câte o Tristă/ pe fereastra dinspre ziuă/ şi pe fruntea Heideggeră!//
M-am crezut, odinioară,/ E la X, black hole, Copernic.../ Să-mi cutremuri toată Starea, ai o groază de metode!/ Unii spun că e mai bine-n/ umilire la nemernic,/ decât Trestie sau Rază/ într-un cerc Uvedenrode!//
Fă, sublimo, nişte stele/ sunt mai mici şi mai puţine!/ în zadar Hamletizare,/ dog şi măgădău la poartă!/… Scâncetul şi vremea şansei/ ştie unde-s numai Cine/ e convins că Timpu-i ţeapăn/ şi că-i Vie marea Moartă!//
Fă, nasoalo, pleacă-ncolo,/ că m-am săturat hazul/ dezacordurilor tale/ când baţi câmpii despre cine/ ţi-a întors calea ferată/ şi ţi-a derutat macazul.../ iar acum te porţi concentric.../ foaie verde mărăcine!//
Te învârţi de-a lungul cozii,/ că ai coadă foarte lungă!/ până-n Calea cea Lactee/ ţi-i această sfântă coadă!/ mie nu îmi vine-a crede/ că a(i) fost să nu-mi ajungă!.../ e un semn că-s mai departe/ decât marginea cealaltă?!//
M-ai minţit o viaţă-ntreagă/ tot spunându-mi c-adevărul/ stă mai sus, mai jos, la dreapta/ şi la stânga şi-nainte/ şi-napoi... dar, pasămite,/ am recunoscut răspărul/ şi hlizirea ta-ntr-un haos/ cutremurător, fierbinte!//
Da, fierbinte... dar cu miezul/ rece, cred că mult mai rece/ decât diferenţa dintre/ tot Nimicul şi tot Totul!.../ Cred că E la X mai bine-i!/ cred că nici Fărădelege/ şi nici Lege nu-mi opreşte/ acul (ne)muririi: Nordul!//
Fă, nasoalo... data asta,/ pur şi simplu-ţi dau iertare/ pentru sfânta păcăleală/ că eşti Artă pentru Artă!.../ Eşti o Steauă efemeră,/ nu răspuns la întrebare!/ Vreau să-ţi spun că Timpu-i ţeapăn/ şi că-i Vie marea Moartă!//